Valea Albă este poate cel mai cunoscut şi umblat traseu nemarcat din Bucegi. Geografic, Valea Albă separă Muntele Caraiman de Muntele Coştila, fiind mărginită pe dreapta de peretele Văii Albe, un uriaş vertical, şi pe stânga de Creasta Picăturii.
Se poate ajunge în vale din Buşteni, de la Căminul Alpin, urmând drumul spre poiana La Verdeaţă şi apoi Valea Albă. De aici, drumul poate fi continuat spre Crucea de pe Caraiman – Cabana Caraiman – Valea Jepilor şi înapoi spre Buşteni. De altfel, faptul că este cel mai rapid traseu de acces la platou în zona Caraiman-Coştila, dar şi de coborâre de acolo, îl face extrem de căutat.
Valea Albă este o vale de abrupt, iar traversarea ei este dificilă, prin căţărare permanentă, astfel că este nevoie de o condiţie fizică bună spre foarte bună şi de trei – patru ore pentru a o parcuge în totalitate.
Singurele repere ceva mai dificile ale văii sunt cele două binecunoscute şi inconfundabile săritori, Săritoarea Cârnului şi, fără vreun nume special de botez, Săritoarea Mare. Ambele pot fi depăşite fără bătaie de cap pe una din laterale.
Ca punct orientativ noi am ales să parcurgem traseul în prima zi de septembrie din 2018. Am lăsat mașina langă Căminul Alpin și am pornit la deal pe coama paralelă cu firul văii (traseu cu triunghi roșu-spre Pichetul Roșu și Malaiesti).
Ajunși la ramificație, aici traseul marcat merge în dreapta (către Refugiul Coștila și Brâna Aeriană), dar noi ținem tot înainte, pe deasupra văii, în coborâre ușoară către poiana largă ce se vede în fată, Poiana La Verdeață. Semnul orientativ este o bandă galbenă orizontală, neconturată cu alb.
Brazii se răresc de tot, în dreapta răsar din iarbă stânci tot mai mari şi mai verticale. În stânga, peste adâncul văii, se pot vedea albişoarele.
Cred că oricine a ajuns vreodată în poiana asta va dori să revină, deoarece atmosfera locului este unică, îmbină perfect liniştea cu adrenalina!
Cu ce ne surprinde Valea Albă?
la nord - peretele Văii Albe, pe care orice privire este imediat captivată de Fisura Albastră cu tavanul ei amenintător
la sud - Creasta Picăturii și albisoarele care o brăzdează de sus pană în vale
la vest - frumoasa Vale Albă
la est - nord - est - plaiurile Munticelului pe fundalul Munților Neamțu
Pornim pe vale în sus, printre sau peste bolovani, prin iarbă sau peste grohotiş. Pe măsură ce ne depărtăm de poiană perspectiva se schimbă, albişoarele şi fisurile ni se dezvăluie din unghiuri noi, unele mai abrupte decât înainte, altele, din contră, mai blânde.
Peretele Văii Albe rămâne însă la fel de vertical şi impunător.
Chiar dacă verdeața dispăruse, iar locul era dominat de stânci, am avut parte de multe flori minunate ce își făceau loc spre lumină, cățărându-se la propriu pe bolovanii giganți!
Valea Albă este cu siguranță raiul cățărătorilor!!!
Vă sfătuiesc să nu mergeți singuri pe acest traseu, deoarece este destul de tehnic și este foarte important să te îndrume cineva. Pe Valea Albă trebuie să stai mereu concentrat și să îți gândești următorii pași.
Vorbim totuși de cățărare pe stâncă, iar asta înseamnă să îți găsești cea mai bună priză și să o abordezi în siguranță. Mare atenție la desprinderea pietrelor, verificați înainte de a acționa!
Vă sfătuiesc să aveți la voi și o cordelină, nu se știe când ai nevoie de ea!
Noi nu am avut nevoie, dar este nelipsită din rucsac.
Valea Albă nu este considerată foarte dificilă, dar vă garantez că este foarte solicitantă. Aproape tot traseul este alcătuit din cățărare și săritori și o să vă pună la treabă toți mușchii, dar și psihic mai ales când ajungeți la Săritoarea Cârnului și Săritoarea Mare!
Glumesc, chiar dacă arată impunător, ambele se ocolesc prin părțile laterale.
Săritoarea Cârnului - 45 de min de la poiana "La Verdeață"
Ne apropiem de locurile care i-au dat numele Văii Albe, porțiunea în care zăpada tronează aproape neîntrerupt an de an.
Doar în anii săraci în ninsori și cu veri toride micul "ghețar" dispare spre începutul toamnei. Valea Albă adună aici toate zăpezile scurse nu numai din amonte ci și din Blidul Uriașilor și de pe Prispa Văii Albe.
Nu-i de mirare că la sfârșitul verii blocul de zăpadă are de obicei încă câțiva metri buni grosime.
"Gheţarul" creşte pe măsură ce ne apropiem. Este însă loc destul între acesta şi pereţii din dreapta pentru a urca fără grijă. Faptul că noi am urcat în septembrie face ca dimensiunea ghețarului să fie mai mare și mai greu de depășit.
Limba de zăpadă înghețată era lungă de 25-30m, iar în interiorul ei se formase o adevărată peșteră de gheață.
Ca să vă faceți o idee"Săritoarea Cârnului" este cât un bloc de 4 etaje, poza din dreapta sus nu este relevantă deoarece este făcută din apropierea săritorii.
Ajunși în apropierea platoului am fost întâmpinați de această mică regină, o superbă flore de colț!
Dacă faceți stânga pe Brână Văii Albe o să ajungeți deasupra Monumentului Eroilor (Crucea de pe Caraiman) și o să aveți vedere către celălalt perete al Văii Albe și o frumoasă perspectivă asupra Monumentului Eroilor.
Ajunși pe platou, merităm și noi o pauză!
După ce ne-am încărcat bateriile, am început coborârea spre Bușteni via Brâna Caraimanului, Cabana Caraiman și Canton Jepi (PA) apoi pe drumul lui Schiel (TA).
Ne-am oprit la cabană să ne hidratam și apoi am continuat traseul către Bușteni pe Jepi.
P.S. aveți grijă cum vă gestionați apa, deoarece pe traseu nu există surse de apă!
Traseu:
Triunghi rosu: Căminul Alpin - ramificaţie: 1/4 h
Nemarcat: ramificaţie - La Verdeaţă: 1 h
Nemarcat: La Verdeaţă - Săritoarea Cârnului: 3/4 h
Nemarcat: Săritoarea Cârnului - Săritoarea Mare: 1/2 h
Nemarcat: Săritoarea Mare - platou: 3/4 h
Banda galbena: Crucea Eroilor - Cabana Caraiman: 3/4 h Cruce Albastra: Cabana Caraiman - Brâul Portiţei: 1 h
Cruce Albastra: Brâul Portiţei - Brâul lui Răducu: 20 min
Cruce Albastra: Brâul lui Răducu - ramificaţie: 1 1/4 h
Nemarcat: ramificaţie - hotel Silva: 1/4 h
Sursa descrierii traseului o puteti gasi aici: Alpinet.org