O scurtă prezentare a celei mai mici stațiuni din România
Sugaș Băi este o stațiune turistică din județul Covasna. Stațiunea este situată la opt kilometri de Sfântu Gheorghe, în zona periurbană a acestuia, aparține de municipiu și este căutată atât pentru mofete și izvoarele de apă minerală, cât și pentru posibilitătile practicării sporturilor.
Cum ajungi?
Dacă plecarea este din București ai două variante bune care ajung la Sugaș Băi, prima este pe DN1-223 km (aprox. 3h30min), iar a doua variantă este pe DN1A-228 km (aprox. 4h). Dacă vă gândiți să plecați în week-end atunci varianta mai bună este pe Cheia, deoarece DN1 este blocat.
Ca să ajungi la Sugaș Băi o să treci prin Municipiul Sfântu Gheorghe, iar la ieșirea din oraș, după un kilometru, vă așteaptă un angajat al primăriei care vă ia o taxa simbolică (3 lei) pentru accesul în stațiune, şi este percepută pentru salubrizare, însă, contrar uzanţelor, chiar se şi respectă curăţenia.
Mergând pe drumul în serpentine, până la altitudinea de 750 de metri unde se află stațiunea și pârtia de schi, ai impresia că împărăția pădurilor de fag care te înconjoară, te va absorbi cu respirația sa liniștită.
Drumul, iarna, este de poveste. Un drum întortocheat, cu un peisaj pe alocuri sălbatic. Vă garantez că nici vara nu este de neglijat.
Prezentarea traseului
Am alergat de multe ori prin aceste păduri, atât la concursuri ca Sugaș Race și Haromszek Triatlon, dar și alături de bunul meu prieten Sebestien Hunor Florin.
Poate dacă nu îl cunoșteam pe Huni, nu aș fi avut șansa să cunosc toate aceste locuri minunate! Spun asta, deoarece aceste zone nu sunt deloc vizibile în mediul online și fără o persoană locală nu ai cum să descoperi aceste locrui. Pe această cale vreau să îi mulțumesc lui Huni...chapeau bas!
Am început traseul în centrul stațiunii lângă piscină și am urmat marcajul turistic punct galben urcând prin lateralul pârtiei mici de schi. Prima porțiune are o înclinație medie de 12%. Recomand să efectuați o încălzire generală serioasă a corpului înainte de a aborda traseul.
Am plecat pe o vreme destul de urâtă din Sugaș, frig și lapoviță, dar după prima urcare susținută am început să dăm jos din straturi!
După circa 500m și 70m de nivel poteca am ajuns la o bifurcație unde am făcut dreapta pe bandă albastră.
Datorită faptului că am schiat la o altitudine destul de scăzută, zăpada era apoasă, iar pieile de focă se încărcau destul de repede. În ciuda acestui impediment alunecarea a fost destul de bună!
De aici poteca continuă să urce lin prin pădure fără porțiuni tehnice, până la fântâna Gyertyanyos (3,8km de la start). Din acest punct am tinut creasta urmand o bună bucată de timp traseul care duce în Pasul Vadas (bandă albastră), iar la bifurcaţie am urmat marcajul turistic punct rosu până pe Vf.Gurgau (alt. 1018m) - cel mai înalt vârf din zonă.
Ajunși în zona despădurită din coama muntelui, am fost întâmpinați de un peisaj demn de un film horror! Un val de ceață a venit peste noi și abia reușeam să ne vedem unul pe celălalt, cu toate că în spatele nostru soarele apăruse pe cer!
În scurt timp ceața a dispărut și noi am putut să ne distrăm puțin, făcând câteva poze cu pieile!
Am ieșit din traseul marcat cu punct roșu, care ducea la Vâlcele și am urmat traseul ce se angajează într-o usoară coborâre marcată cu triunghi albastru pană ce intersectează despădurirea. Aici am facut stânga și practic preț de un km am coborat, urmând poteca până am ajuns în stațiune.
Traseul nu prezintă porțiuni expuse/periculoase, dar necesită totuși un nivel minim de antrenament pentru a fi parcurs.
Pădurea de fag din zonă este absolut superbă, mai ales în sezonul de iarnă când toți copacii sunt acoperiți de zăpadă!
O să găsiți multe urme de animăluțe pe traseu, vulpi, iepuri, căprioare, dar și urme de urs.
Noi nu am avut norocul să vedem nici căprioare și nici urși, dar Huni a avut șansa asta de-a lungul timpului.
Sunt câteva pepiniere în această zonă, iar din ce am vorbit cu el, acolo cu siguranță o să găsiți urși!
De aproximativ 3 ani tot merg prin aceste locuri minunate și pe zi ce trece observ cum această frumoasă pădure începe să dispară!
Se defrișază masiv și am observat că nimeni nu face nimic! Farmecul acestor locuri este dat de aceste păduri bogate, iar fără ele totul o să arate monoton și trist!
Rezumând în câteva cuvinte experiența mea, vă recomand cu căldură Munții Baraolt, atât iarna pentru schi de tură, cât si în sezonul cald pentru ture de alergare și MTB!
Comments