Ca o scurtă introducere vreau să spun câteva lucruri despre acest sport. Skiul de tură - reprezintă o formă de ski off-piste care presupune deplasarea pe skiuri atât în urcare cât și în coborâre, folosid propira forță a schiorului.
Schiul de tură necesită o foarte bună pregătire fizică și mentală, cât și buna cunoaștere a muntelui în anotimpul alb. De multe ori acesta implică navigarea și găsirea de rute în zone cu potențial de avalanșă.
Ascensiunea pe skiuri a unei pante înclinate presupune aderența skiului la zăpadă, ceea ce se traduce prin faptul că în momentul încărcării, acesta alunecă numai în față, nu și în spate. Skiurile de tură dedicate aveau gravat pe talpă un tipar asemănator solzilor de pește, care le permitea aderența la zăpadă. Skiurile de tură actuale folosesc însă pentru aderența la urcare pieile de focă, care sunt de fapt fâșii de material textil ale cărui fibre au o inserție oblică, care le permite alunecarea unidirecțională.
M-am născut la Sinaia şi merg pe schiuri de la 3 ani, dar de schiul de tură m-am apucat abia în 2015, când prietenul meu Daniel Ionescu mi-a propus o tură în Munţii Baiului.
Cum echipamentul pentru schiul de tură este foarte scump, am improvizat unul. Suna cam aşa...schiuri + clăpari de coborâre Rossignol(foarte grele şi vechi an 2000), am cumpărat legături de tură SH şi piei de focă.
Prima mea tură a fost grea...
Tura este una superbă, am plecat din Azuga, unde am urcat cu cabina până pe culmea Sorica, un traseu uşor de parcurs, cu posibilităţi multiple de continuare a drumeţiei spre creasta Munţilor Baiului.
Ce poate să fie mai frumos când schiezi şi în spate ai Munţii Bucegi...zăpadă perfectă, soare şi oameni frumoşi alături!
Tura nu a fost una foarte lungă, a durat în jur de 3-4h, dar mi-e mi-a ajuns ca să înţeleg cu ce se mănâncă acest sport şi să mă îndrăgostesc de el.
Mi-am dat seama că pot urca pe munte fără să dau bani şi mă pot bucura de zone neatinse de oameni în sezon de iarnă.
Mi-am dat seama că îl pot folosi şi pe post de antrenament pentru concursurile de alergare. Iarna antrenamentele de alergare sunt mai greu de făcut, iar schiul de tură intră perfect...mai ales că stai mult la altitudine, efortul este unul considerabil dacă alegi trasee cu multă urcare!
Şi tot în prima tură mi-am dat seama că îmi place mai mult urcarea...îmi place să trag de mine până la epuizare, coborârea o fac de distracţie şi pentru că este necesară pentru a ajunge la destinaţie!
Cu toate că echipamentul nu m-a ajutat să simt din plin frumuseţea acestui sport, eu m-am bucurat de tot şi mi-am jurat că o să fac tot posibilul să îmi cumpăr un echipament bun şi să urc pe toţi munţii din România cu schiurile. M-am îndrăgostit de acest sport!
P.S. Din 2015 şi până în prezent nu am mai urcat cu cabina!
Mulţumesc Daniel Ionescu şi Stefan Cristescu pentru că aţi tras de mine să vin cu voi în ture, acum trag eu de voi!