În cele ce urmează o să vă prezint un traseu mai puțin umblat din Bucegi, dar care are multe locuri minunate de arătat și care nu este dificil din punct de vedere tehnic!
Padina - Șaua Strunga - Drumul Grănicerilor - Valea Obârșiei - Padina
Cum ajungi?
Dacă plecați din București recomand varianta prin Șaua Dichiu pe celebrul Transbucegi (nu recomand varianta prin Moroieni deoarece drumul este foarte rău) și din șa urmează indicatorul spre Cabana Bolboci – Hotel Peștera (drumul coboară în stânga, cel din dreapta duce la Babele).
Noi am ales să lăsăm mașina aproape de Cabana Padina și din acest punct să începem traseul. Am intrat în pădure, iar după scurt timp poteca virează la stânga, ca mai apoi să urmeze coasta pe sub stancării, ieșind la gol alpin pe coama Padinii Strungii.
Ajunși în Padina Strungii am lăsat în stânga varianta de iarnă a traseului și am continuat urcarea pe flancul sudic al Muntelui Colți, prin pajiști largi, cu stancării albe, puternic dezagregate de eroziuni.
După cca. 30 min de la ramificație, drumul ne conduce în urcuș direct de-a lungul unei ravene, în Șaua Strungii, poartă semicirculară deschisă în creasta Muntelui Strungile Mari, de unde se deschide o largă priveliște asupra Pietrei Craiului și Masivului Iezer-Păpusa.
Ca să vă faceți o idee despre vremea din fotografii, am ales să parcurgem acest traseu la final de septembrie 2016.
Șaua Strunga este un nod important în Bucegi, de unde poți alege următoarele trasee:
– Fundățica prin Curmătura Fiarelor – 4 ore 30 minute, pe bandă roșie
– Satul Simon prin Poiana Guțanu – 5 ore, pe bandă roșie
– Comuna Moieciu de Sus – 4 ore, pe cruce roșie
– Vârful Omu – 5 ore, pe bandă roșie (traseu dificil iarna)
– Cabana Leaota – 8 ore 30 minute, pe bandă roșie (traseu dificil iarna)
– Cabana Padina – 45 minute, pe bandă roșie
Pe acest traseu o să aveți parte de o expoziție nemărginită de stânci sculptate de vânt de-a lungul anilor, de parcă totul ar fi fost realizat de un artist celebru!
Din Șaua Strunga am continuat pe Drumul Grănicerilor pentru a ajunge pe Valea Obârșiei ca mai apoi să coborâm spre Padina.
Din acest punct ai o largă privelişte asupra Pietrei Craiului şi Masivului Iezer-Păpuşa.
Valea Obârşiei este o vale de origine glaciară, formată din două căldări, una inferioară şi una superioară, despărţite una de alta printr-un prag, loc în care s-a format cascada. Din acest loc izvorăşte râul Ialomiţa. De-o parte şi de alta, cascada primeşte o serie de torente de înclinaţie mare, care dau versantelor Obârşiei şi Doamnelor înfăţişarea de mici abrupturi.
În mod normal poteca se situează puțin mai jos de creastă, mergând paralel cu aceasta, dar eu vă recomand cu căldură să vă apropiați de creastă deoarece peisajul este spectaculos!
Pe traseu am fost întâmpinați de o turmă de oi ce se bucura de vremea frumoasă și de iarba proaspăt ieșită de sub zăpadă.
Poteca coboară pe sub imensul bloc de calcare, cunoscut ca „Mecetul Turcesc”, în căldarea superioară a Văii Obârșia.
Din acest punct poteca șerpuiește pe firul văii, prin pajiști cu iarbă înflorită până deasupra „Cascadei Obârșia”, însoțită de cele două pârâiașe, „Valea Cotlonului” și „Valea Bisericii”. Ambele incep de la Mecetul Turcesc și se unesc în pârâul Obârșia.
Acest pârâu a dat și numele munților din stânga sa, Colții Obârșiei (2.480 de metri) și Obârșia (2.403 metri).
Curgând domol, la umbra Culmei Doamnelor, din dreapta sa, pârâul Obârșia se învolburează brusc în fața unui prag de piatră pe care îl sare zgomotos și spectaculos, formând Cascada Obârșia Ialomiței.
Există și o legendă despre acest loc, care spune că din acest loc, Dacii își aruncau copiii născuți cu handicap.
Urcând deasupra Mecetului, pe culme, începe Drumul Grănicerilor, vechea potecă de graniță dintre Vechiul Regat și Transilvania.
Până în acest punct am fost singuri pe traseu, dar când am ajuns la crucea de lemn de pe creastă am întâlnit trei băieți care veneau din sens opus și coborau către Padina. Aici am făcut și noi o scurtă pauză de ceai cald și câteva fotografii, iar apoi am continuat traseul.
Din acest punct, conform indicatorului (triunghi roșu) mai aveam 2 ore până la Hotelul Pesterea.
Cea mai spectaculoasă este Cascada „Obârșia Ialomiței”, cea mai înaltă cascadă din Carpații Meridionali și a doua de pe suprafața României în cea ce privește înăltimea căderii de apă, de peste 100 de metri. Cascada „Obârșia Ialomiței” este situată în Valea cu același nume, în apropierea Vârfului Omu.
De aici am început coborârea pe Valea Obârșiei, o valea foarte frumoasă și foarte ușor de coborât.
Din orice punct priveam, rămâneam uimiți de frumusețea peisajelor!
Cu cât coboram mai mult, cu atât debitul izvorului creștea, iar micile cascade ne încântau privirea!
Coboram cu rapiditate, deoarece doream să ajungem cât mai repede la cascada mare...
În poza de mai jos se află cascada mare, dar nu am găsit o poziție foarte bună să o surpindem din față, așa că ne-am mulțumit doar cu această poză.
Nu citisem despre această peșteră imensă, dar am rămas uimiți când am dat peste ea în traseul nostru de coborâre. Noi nu am intrat în interior, dar și din afară arată spectaculos!
Am intrat pe curbă de nivel, urmărind poteca care se îndreaptă către pădure, de aici peisajul spectaculos începe să dispară.
Că să schimbăm puțin peisajul și să ne bucurăm mai mult de traseu, din pădure am căutat firul apei și am ajuns în Cheile Urșilor!
Odată ajunși în aceste chei, peisajul anost a dispărut complet, deoarece stâncile înalte și albe se oglindesc perfect în apa verde, transformâdu-se astfel într-un peisaj idilic.
Mai mult, traseul prin aceste chei te va face să îți pui și mintea la contribuție, dar și picioarele, deoarece ești obligat să traversezi de pe o parte pe alta râul, sărind de pe un bolovan pe altul!
În aceste situații critice bocancii de trei sezoane ne-au salvat, am ajuns cu șosetele uscate la mașină!
Traseul din Cheile Urșilor se termină la Mănăstirea și Peștera Ialomiței, dacă doriți puteți să le vizitați și după să continuați traseul către Padina.
Comentarios