Dacă locuiești în București poți ajunge la Cheia în 2 ore cu mașina pe DN1A și te poți bucura de o zi minunată de schi de tură...așa cum am făcut și noi.
Am intrat în traseu prin Valea Berii, dar nu am ținut traseul marcat deoarece nu era destulă zăpadă și am intrat prin pădure pentru a nu rămâne fără pieile de focă.
În pădure, partea bună a fost că zăpadă era destulă doar că era foarte apoasă, iar pieile noastre de focă nu mai aveau destulă aderență . Au fost câteva urcări susținute în care am transpirat bine până am ajuns în vârf.
Când ajungi prin astfel de locuri este recomandat să ai cu tine un prieten fotograf, astfel o să te poți bucura și tu mai târziu când vezi fotografiile...mulțumesc Ștefan!
A fost mai mare dragul să schiem prin aceste locuri minunate și să ne bucurăm de natură. Ciucașul are farmecul lui...are un relief ruiniform și o vegetație bogată de pajiști și tufărișuri.
Traseul ales de noi nu este unul foarte tehnic și din acest motiv senzațiile tari nu or să vină din coborâri spectaculoase sau traversări de creste complicate...dar cu toate astea simți mereu nevoia să te întorci aici!
Chiar dacă o bună parte din traseu este prin pădure și la un moment dat simți că nu se mai termină...merită efortul!
Sus în platou vei întâlni formațiuni stâncoase ce au primit diverse nume: Babele la Sfat, Tigăile Mici, Tigăile Mari, Turnul lui Goliat sau Mână Dracului.
Noi am urcat în Culmea Ciucaș, unde cel mai înalt punct este Vârful Ciucaș cu o altitudine de 1945 de metri.
Catre cabana Ciucas drumul urcă uşor pe versantul drept al văii, traversează un vâlcel spre dreapta şi apoi, în pantă mai pronunţată (960 m distanţă, 110 m diferenţă de nivel), ajunge la intersecţia cu traseul 5, care vine de la cabana Muntele Roşu (1330 m altitudine).
După 5 minute de urcat, ajungem la fântâna amenajată în memoria profesorului Nicolae Ioan, fondatorul asociaţiei turistice "România Pitorească" (1940). De la izvor, drumul urcă cu pante accentuate circa un kilometru (200 de metri diferenţă de nivel) pe versantul drept al Văii seci a Berii, face trei serpentine strânse pe piciorul muntelui Chiruşca şi ajunge la cabana Ciucaş (1595 m) (intersecţie cu traseele 1, 7, 8, 12).
Daca doresti un traseu mai dificil poți opta pentru Culmea Gropșoarele, care atinge 1883 de metri în Vârful Gropșoarele. Traseul nr. 7 Cruce Roșie este un traseu de pătrundere în arealul Munților Ciucaș, într-un urcuș susținut pe sub Colții Zăganului și Vf. Zăganu, pe creasta Zăganu-Gropşoarele.
Am zis să îi ajut pe băieți așa că am fost deschizător de drumuri, îmi place la nebunie să merg în necunoscut, deoarece la final când ajungi unde ți-ai propus satisfacția este enormă.
Era atâta linste în pădure încât puteai să auzi cum "vorbesc copacii", iar zăpada îți scârțâie sub schiuri și tot stresul acumulat de-a lungul timpului dispare...asta numesc eu terapie!
Se vede pe fața mea că îmi place, aici sunt în largul meu și mă bucur de fiecare moment!
Ciucaș nu este un munte înalt și zăpada dispare destul de repede, așa că de multe ori ești nevoit să scoți schiurile și să o iei la pas...dar și asta face parte din schiul de tură!
Așa cum vă spuneam mai sus, culmea Ciucașului este minunată. Noi am făcut un mic popas la cabana Ciucaș unde am băut un ceai și am admirat peisajul...chiar ai ce să vezi!
Ciucașul se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii și Munții Întorsurii la nord, iar la vest cu Munții Grohotiși.
Aici am pus schiurile cu pieile spre soare și așteptam să se usuce, un prilej bun să mâncăm un măr și să bem un ceai.
În această tură am fost alături de doi oameni minunați, Ștefan și Daniel. Vă mulțumesc!
P.S. "MUNȚII sunt marile catedrale ale pământului: ziduri de stânci, mozaic de flori, coruri de izvoare, altar de zăpadă, boltă de stele."- John Ruskin
Comments