Prima tură pe anul 2017 a venit abia pe 15 ianuarie. Noi am sperat să vină mai repede, dar cum a nins foarte puțin în acea perioadă nu am avut prea multe șanse.
Ne-am întors la clasica de la Cota 1000. Ne place mult tura asta! Este aproape de casă, nu o frecventează prea multă lume, traversezi o pădure frumoasă și ajungi relativ repede în platou.
De fiecare dată când facem acest traseu ne minunăm de multitudinea de animăluțe ce au trecut prin aceste locuri! Distractiv este când începem să ne contrazicem în privința provenienței urmelor...iepuri, vulpi, mistreți, cocoși de munte, urși, lupi etc.
Vă spuneam cât de spectaculoasă este această pădure... cu soarele ce timid se arată printre trunchiurile copacilor perfect aliniați, iar umbra acestora se oglindește în zăpada albă și neatinsă!
Și gata! Oficial scăpasem de vechiul echipament...se vede, mă bucuram și eu de zăpadă în toată splendoarea ei.
Legat de noul echipament, am mers tot pe un SH, dar de data asta ceva mai performant. Nu știam exact ce să îmi cumpăr, așa că am sunat un prieten. Rareș Manea este numele lui și dacă nu știați deja este campion național la skimo!
Am mers la el în Zărnești și în doar 15 minute am plecat cu tot echipamentul acasă.
Clăpari-Dynafit Zzero 4U
Schiuri-Elan Aconcagua
Legături-Dynafit Speed Turn (în puncte)
Ne place mult acest brăduț și ne-am făcut o tradiție să îl vizităm mereu când trecem pe aici, așa că acum înțelegeți de ce apare în toate postările mele cu această rută!
Dar nu ai cum să nu îl pozezi când îl vezi așa singur și impunător în vârf de munte.
În pozele de mai sus ne făceam cărare printre brazii acoperiți de zăpadă, este frumos când urci, dar pe coborâre au ei ceva cu noi și le place să ne mângâie peste față cu crenguțele...dureros!
Mereu am zis că în acest loc merge pus un cort! Dimineața când răsare soarele, deschizi cortul și îți bei cafeaua admirând peisajul!
A fost destul de frig în tură, în pădure am mers doar cu polarul, dar când am ieșit la belvedere am scos și geaca.
Chiar și zăpada era înghețată, oricum mult mai bine decât apoasă...apropo pieile de focă nu suportă apa, se îneacă și nu mai trag pe urcare. De multe ori am stat cu ele la soare să se usuce ca să pot continua tura.
Locul nostru de poză, chiar am zis că tre să punem aici un steag să ne marcăm teritoriul.
Lăsând gluma la o parte, când ajungi aici chiar îți vine să scoți telefonul să faci poze. Se numește Vârful Paduchiosu și este poziționat perfect între Bucegi și Baiului...