Cum a început ziua noastră?
Am plecat din Sinaia în jur de ora 7:00, iar după o oră jumătate am ajuns la Plaiu Foii unde ne-am echipat și am pornit la ora 08:45 pe drumul forestier care duce spre ref. Spîrlea.
Am intram în pădure de unde începe urcarea susținută până la refugiul Spîrlea. Am mers într-un ritm destul de rapid, ajungând la refugiu în jur de 1 oră în condițiile în care aceasta porțiune se face în mod normal în 1:45-2:00 ore.
Deoarece știam că o să urmeze un traseu lung ne-am gândit că înțelept ar fi să stăm jumătate de oră pentru o scurta hidratare.
După pauza bine meritată am pornit către Zăplaz. Această bucată de traseu este foarte interesantă deoarece se traversează o zonă de pădure presărată cu stâncării, iar apoi se iese într-o zonă cu grohotiș la capătul căreia se zărește Zăplazul.
Zona la Zăplaz, situată la peste 1.640 de metri altitudine, oferă un peisaj care îţi taie respiraţia. Găurile săpate în munte sunt unice şi nici cei mai renumiţi geologi nu pot spune exact cum s-au format. Sunt o dovadă clară că natura bate ştiinţa şi nu putem decât să admirăm aceste frumuseţi şi să ne lăsăm liberă imaginaţia.
Dacă ascultăm legendele din zonă se spune că sunt porţi spre o altă dimensiune şi că aici, în vremuri de mult apuse, se închinau strămoşii noştri Zeilor, că aici cerul este mai aproape, mai albastru şi mai frumos decât oriunde în altă parte. Se mai spune că aici au existat în trecut peşteri ale căror tavane s-au erodat şi s-au prăbuşit în final, lăsând loc unor găuri mari în munte.
Realitatea este că în timp apa, ajutată de vânt, a săpat în strâncă şi s-au format aceste găuri denimite astăzi La Zăplaz.
Imediat după această porțiune începe și prima urcare pe lanțuri. Este o porțiune absolut fantastică de traseu, dar și cea mai dificilă . Trebuie urcat cu grijă, eu personal am urcat fără să mă țin de lanț, mi-se pare mai sigur să îmi folosesc ambele mâini pe stâncă, dar aici decizia rămâne la voi.
După ce am depășit prima porțiune de cățărare, am continuat pe potecă până la intersecția cu hornul de la "Lanțuri", care ne-a scos în creastă.
Din acest punct traseul devine interesant, cu multă urcare pe stâncă, săritori, cabluri și o priveliște superbă.
După o scurtă pauză am pornit iar la drum și am trecut prin alte 3 săritori. Prima dintre ele este mai dificilă, restul sunt foarte ușor de abordat, având numeroase prize.
După aproximativ 3 ore de urcare de la Plaiu Foii, cu tot cu pauzele de rigoare, am ajuns în șaua Grind, la câțiva metri de refugiu.
După toată partea grea a traseului, a venit și momentul să ne bucurăm. Eram înconjurați de garofițe, cerul era perfect senin, iar creasta sudică abia ne aștepta să o traversăm!
Indicatorul din creastă ne arată că traseul durează în jur de 4-5 ore, dar nu ne-a speriat prea tare, deoarece noi știam că avem un ritm mai bun și o să facem undeva la 3 ore.
În timpul traversării crestei m-am bucurat cât mai mult de peisaj și am surprins cât mai bine minunătia această de traseu, abia așteptam următorul vârf de depăsit, următoarea traversare mai expusă.
Dacă citiți pe internet despre creasta sudică, o să găsiti multe articole în care se subliniază dificultatea ridicată a acestui traseu. Din punctul meu de vedere creasta nordică este mult mai tehnică decât aceasta și nu trebuie să vă speriați.
Totuși să nu credeți că este ceva banal deoarece are destul de multe urcușuri și coborâșuri!
Noi am avut noroc și creasta a fost doar a noastră, nu am văzut picior de om tot traseul.
De ce zic noroc?
Din două motive, unul este legat de partea spirituală și aici mă refer că de cele mai multe ori noi mergem pe munte să evadăm din aglomerația urbană și să ne bucurăm de liniste, iar al doilea motiv este din punct de vedere tehnic, deoarece fiind pe creastă trebuie să le acorzi prioritate și celor care vin din fața ta, iar acest lucru te costă timp.
După aproximativ 2 ore intense am ajuns la următorul punct important al traseului nostru, intersecția cu Valea Urzicii, traseul nostru de coborâre. Creasta sudică nu se termină aici ci într-un punct aflat mai jos, în Șaua Funduri.
Am început coborârea, iar traseul este destul de abrupt insă nu tehnic. Se depășește zona de stâncă, unde trebuie să aveți mai multă grijă, deoarece există și o saritoate care are în jur de 10m, dar este asigurată cu lanț, iar după aceasta o să ajungeți la grohotiș.
Va sfătuiesc să coborâți cu spatele la stancă o să găsiti suficiențe prize. Este o adevărată frumusețe și la urcare, dar dini păcate, singura serioasă de pe traseu.
În continuare, după porțiunea de grohotiș se intră în pădure. Acolo o să mai aveți parte de câteva praguri stâncoase, dar care nu o să vă pună mari dificultăți.
Traseul prin pădure este destul de solicitant, deoarece se tot alternează suișul cu coborisul, lucru care o să vă obosească atât fizic cât și psihic. Din fericire, traseul are grijă să suplinească acest mic inconvenient cu un prim obiectiv extrem de interesant, Cerdacul Stanciului.
În interior este și o peșteră, dacă aveți timp puteți intra, iar arcada arată magnific și o să vă aducă aminte de Zăplaz.
După ce treceți de cerdac, o să urmeaze Marele Grohotiș, obiectivul cu numărul 4 (după Lanțuri, Creasta Sudică și Cerdac) al turei.
Zona Marelui Grohotiș este la fel de spectaculoasă că și Creasta Sudică. Imensitatea pereților care se inaltă deasupra voastră și grohotiș cât vezi cu ochii.
După grohotiș se traversează pădurea și se ajunge într-o zonă cu mulți copaci uscați care nu o să vă transmită o senzație foarte plăcută. Norocul vostru este că o să aveți Creasta Sudică în spate!
După aproximativ 28km (atât mi-a arătat ceasul Garmin Fenix 3 HR)și 10 ore de la plecare, eram întorși la mașina lăsată la Plaiu Foii.
Traseu:
- Banda rosie: Cabana Plaiul Foii (849 m) - Refugiul Şpirlea (1440 m) - La Lanţuri - Şaua Grindului (2195 m)
- Creasta Sudica
- Triunghi albastru: Șaua Funduri (PR) - V. Urzicii (Cerdacul Stanciului, Marele Grohotiș) - șaua Tamaselului - Curmătura Foii - Plaiu Foii
Vezi si articolul: Schi de tura in Piatra Craiului
コメント