Mă ţin de cuvânt aşa cum vă spuneam şi în Part. I şi II şi revin cu o nouă călătorie cu pieile de focă.
După aceasta tură, pe 24.01.2016, spuneam într-o postare pe facebook: "Cel mai greu şi mai frumos traseu de ski de tură! 13.5km Piatra Arsă-Lacul Bolboci-Valea Dorului-drumul Babelor-Piatra Arsă."
Era o vreme superbă şi am zis să profităm de soare în platou. Zis şi făcut! Ne-am urcat echipamentul în maşină şi în 45 de minute eram la Piatra Arsă...norocul meu că sunt din Sinaia!
Am zis în gândul meu că o să fie o tură de relaxare, ţinând cont că plecăm direct din platou...îmi imaginam o zi perfectă de Cross-country skiing...dar cum socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, nu a fost aşa!
Iniţial aveam în plan să ne mişcăm câteva ceasuri pe platou şi apoi să ne întoarcem la maşină, dar la un moment dat, Daniel a zis să vedem cum arată lacul Bolboci îngheţat şi acoperit de zăpadă...
Aveam varianta să ţinem drumul de maşină de la Piatra Arsă şi să ajungem la Bolboci, dar care mai era farmecul?
Am inspectat puţin zona, ne-am dat seama în ce direcţie este lacul şi am pornit. Din platou am dat într-o pădure, iar de aici a început aventura. Nu ştiam unde o să ieşim, habar nu aveam pe unde suntem, dar am mers pe mâna lui Daniel...
A fost palpitant, am scos pieile, am pus pieile...am scos schiurile, am pus schiurile şi tot aşa! Timpul trecea, era undeva la ora 14:00 şi noi nu ieşisem din pădure, eram sigur că o să ne prindă noaptea. Noroc că aveam frontală!
Când rămăsesem fără speranţe, îl aud pe Daniel: "se vede balustrada...da, am ajuns!", nu ştiu prin ce minune am ajuns la Bolboci.
Sincer, a meritat! Arată superb Lacul Bolboci pe timp de iarnă, merită văzut!
Nu aveam cum să ne mai întoarcem pe acelaşi traseu, aşa că am urcat pe partea dreaptă a lacului, iar aproape de finalul acestuia am făcut dreapta prin pădure ca să ieşim în platou în Valea Dorului.
Ajunşi în platou totul a revenit la normal, din Valea Dorului am urmat drumul Babelor şi apoi am coborât la Piatra Arsă unde aveam maşina.
Platoul Bucegi pe timp de iarnă alături de o zi însorită este cocktail-ul perfect!
Ca o concluzie, dacă doreşti să te aventurezi prin locuri necunoscute (mai ales păduri), trebuie să ai la tine un GPS, aplicaţie pe telefon - recomand "Munţii Noştri"...sau în cazul meu, Daniel!
Mi-a plăcut mult tura asta, zăpada era perfectă şi mişcările începeau să se lege. Am profitat atât de urcări cât şi de coborâri. Am încercat să schiez cât mai corect, voiam ca atunci când priveam în urma să văd nişte urme cât mai frumos desenate. Schiul de tură este în esenţă o artă!
Fiecare tura nouă contează, începi să îţi dai seama de greşelile pe care le faci şi deja îţi faci planurile pentru următoarea tură. Scopul nu este perfecţiunea însă putem încerca să tindem spre mai bine.
Că tot am adus eu mai sus în discuţie frontala...nu a fost nevoie de ea! După cum se vede în poza soarele a apus în momentul în care noi am ajuns la maşină.
A fost o tură minunată şi îi mulţumesc lui Daniel pentru asta!
Aici poti vedea: Calatoria mea cu pieile de focă - part. II
Comments