Ca o scurtă descriere Monte Rosa este un lanț muntos în masivul Alpii Pennini, el este situat la granița dintre Italia și Elvetia. Cel mai înalt pisc al lanțului muntos fiind Dufourspitze cu altitudinea de 4.633,9 m
Monte Rosa aparține 2 / 3 Italiei și numai 1 / 3 Elveției. Din Piemont se ajunge pe văile Valle Anzasca și Valle Sesia pe versantul estic munților. Peretele de est (Parete Valsesiana). are o înălțime de 1500 m. Din din sud din Valle D'Aosta escaladarea munților este mai ușoară, pe când versantul nordic este frămâmântat de acțiunea ghețarilor.
Deși numele său sugerează culoarea roz sau că este plin de trandafiri, "rosa" este de fapt un conjugat fals din rouése, cuvânt care înseamnă ghețar. Prin urmare, cu excepția părtii lui stâncoase, în Monte Rosa predomină zăpada și gheața.
Masivul Monte Rosa are vârfuri de peste 4000m. Cele mai renumite sunt Dufourspitze (Punta Dufour), Dunantspitze (Ostspitze), Grenzgipfel, Ludwigshöhe, Nordend, Parrotspitze (Punta Parrot), Signalkuppe (Punta Gniffeti), Vincent Pyramid, Zumsteinspitze (Punta Zumstein) și Breithorn.
Deoarece există multe vârfuri, există, de asemenea, multe posibile căi de alpinism.
Noi am ales să începem traseul din Valle D'Aosta cu plecare din Valle D'Ayas spre Rif Guide D'Ayas 3425m, traseul având o durată medie de 5h30m.
Am avut parte de peisaje superbe, contrastul dintre verdele pădurii și albul zăpezii era perfect! Am încercat să profităm de fiecare clipă petrecută la căldură, ( știam că timp de 4-5 zile o să fim înconjurați doar de zăpadă, gheată, crevase, frig, vânt etc.) am făcut un mic picnic în verdeață langă un lac glaciar superb, era rece, dar nu ne-am putut abține pană nu am sărit în el ca niște copii. A fost de vis...
Cu cât ne apropiam de platou cu atât mai tare simţeam frigul...în spate lăsăm soarele şi pădurea, dar nu conta! Nouă ne plăcea ce vedeam...abia aşteptam să punem colţarii!
Prima zi a fost lungă și obositoare și abia așteptăm să ajungem la primul refugiu să lăsăm rucsacii grei și să ne întindem într-un pat moale și cald!
Noi văzusem câteva poze pe net legate de refugiile din Monte Rosa și rămăsesem șocați de condiții, dar realitatea era cu totul alta!
Informație utilă!
Dacă tot vorbeam de condițiile impecabile din Monte Rosa, să vă fac o scurtă descriere a acestora:
Masivul Monte Rosa are mai multe cabane montane pe diferite fețe. Cabana Margherita de pe vârful Punta Gnifetti este cea mai faimoasă pentru că este cea mai inaltă din Europa. Cu toate acestea, cabana Monte Rosa, pe partea vestică a masivului, la o altitudine de 2.883 metri, este un punct de plecare popular pentru multe excursii și are o construcție uimitoare de inaltă tehnologie și ecologică. Cabina Gnifetti este un alt refugiu în zonă, la o altitudine de 3647 m, cu pături, dușuri calde, electricitate, iar mâncarea extrem de gustoasă ca într-un restaurant cu stele Michelin! Cabana Mantova se află la o altitudine de 3498m langă ghețarul Garstelet și este un alt refugiu bine echipat și popular în regiune.
În toate, vă veți bucura de vederi minunate și de restul facilităților, după o zi intensă de munte. În plus, veți lua parte și la mediul unic și plin de viată al Alpilor și veți întâlni o mulțime de oameni interesanți!
Deși acestea sunt cele mai cunoscute colibe, în Monte Rosa mai sunt și altele precum, Grande Halte, Carestia, Ospizio Sottile, Valle Vogna, Pastore, Barba Ferrero, Ferioli, Campo, Zar Senni și Crespi Calderini.
Revenind la expediția noastră, așa cum vă spuneam și mai sus, ajunși la primul refugiu, Rif Guide D'Ayas 3425m, am rămas impresionați de condițiile excelente găsite acolo, camerele curate și primitoare. căldura și mâncare foarte bună!
A două zi de dimineată, cu forțe proaspete, ne-am pregătit echipamentul și am început urcarea pe vârful Breithorn Oriental 4141m, durată de urcare fiind de 3h cu grad de dificultate F+.
Teoretic trebuia să dureze 3h, dar noi am făcut puţin peste 6h, deoarece am greşit traseul şi am ajuns să urcăm pe ambele varfuri, atat cel de Vest, cat si cel de Est. Iniţial am înjurat puţin, dar apoi a început să ne placă.
Pe Monte Rosa, ca pe orice alt ghețar, trebuie să mergi în coardă și să ai grijă pe unde calci, deoarece este posibil să dispari în neant în doar 2 secunde. Așa mergeam și noi legați unul de celălalt tot traseul și ne minunam de crevasele uriașe din jurul nostru. Pe cât era de spectaculos pe atât era de înfiorător. Mai ales că auzeam și povești că o tipă dintr-un grup de nemți căzuse într-o crevasă cu câteva ore în fața noastră și era gata să moară!
Totul în jurul nostru era alb, razele soarelui se reflectau în zăpadă îngheţată, iar fără ochelari de soare buni puteai sa orbesti. A fost o zi foarte rece, iar vântul sufla cu putere fiind foarte dificil de înaintat. Dar noi pentru asta eram acolo, ne doream adrenalină!
Informație utilă!
Unul dintre lucruri importante despre Monte Rosa este că oferă opțiuni pentru alpiniști de toate nivelele. Traseele clasice spre vârfurile masivului sunt moderate în dificultate. Prin urmare, sub îndrumarea adecvată a unui ghid, cu o condiție fizică foarte bună și cu o minimă experiență în alpinism, pot fi abordate de aproape oricine.
Unele dintre cele mai provocatoare aspecte ale alpinismului în Monte Rosa includ altitudinea și terenul înghețat. Desigur, rutele alternative sau mai lungi reprezintă un interes mai mare pentru alpiniștii mai experimentați. În orice caz, este mai bine să mergeți cu un ghid care să vă arate drumul și să vă ajute în tehnicile de aclimatizare și alpinism.
După ce am atins vârful şi am făcut câteva poze la 4141m, am început coborârea spre Rif Guide D'Ayas unde am rămas peste noapte.
În a treia zi am început urcarea pe Pollux 4092m şi Castor 4228m durata fiind de 6 ore cu o dificultate PD.
Eu personal abia aşteptam ziua asta, văzusem poze pe net cu această creastă şi deja visam cum o traversez.
Adrenalina era pompată la maxim în timp ce traversam aceasta creastă. A fost dificil deoarece bătea foarte tare vântul, iar vizibilitatea era foarte scăzută. Zăpada aluneca de sub picioare şi ne făceam tot felul de scenarii în caz că unul din noi aluneca. Într-un final am trecut toţi fără probleme şi am rămas cu cele mai frumoase imagini în minte, dar si cu o greutate in picioare!
Aveam zâmbetul pe buze pentru că îmi dădeam seama că scăpasem cu viaţă, acum puteam doar să mă bucur de peisaj! Vremea a ţinut cu noi şi ceaţa dispăruse pe partea vestică şi puteam să vedem tot gheţarul de la peste 4000m altitudine.
Informație utilă!
Pe lângă creasta stâncoasă, masivul Monte Rosa este acoperit în cea mai mare parte de zăpadă și ghețari, în special în timpul iernii. Prin urmare, perioada cea mai buna de a urva este în lunile de vară din iunie, iulie și august. Cu toate acestea, la altitudini mai mari veți întâlni temperaturi sub zero și zăpadă pe tot parcursul anului. Prin urmare, atunci când vă planificați călătoria, este important să luați în considerare îmbrăcămintea adecvată pentru o gamă largă de temperaturi, un sac de dormit bun, bocanci de iarnă de cea mai bună calitate, coltari, piolet, precum și protecție împotriva soarelui.
După ce am atins şi acest obiectiv şi ne-am bucurat de reuşită am coborât la Rif Quintino Sella al Felik 3585m. Aici am rămas cazaţi şi ne-am odihnit pentru următoarea zi de escalada. Aşa cum spuneam şi mai sus, în Monte Rosa refugiile arată ca un hotel de 3 stele la noi, este ceva incredibil.
ÃŽn cea de-a 4 zi am traversat creasta Lyskamm, traseul fiind de 7h cu o dificultate AD ÅŸi ne-am cazat la RifCitta di Mantova 3498m.
ÃŽn ziua 5 am urcat pe PuntaDufour 4634m durata ascensiunii fiind de 8h du dificultate D, iar cazarea a fost la Rif Gnifetti 3647m.
Din Gnifetti am coborât în Stafall, o coborâre de 4h şi ne-am cazat în Valle Gressonney.
A fost o experienţă unică pentru mine, a fost greu dar spectaculos şi am promis că o să mă întorc în Monte Rosa!
Dacă te decizi să urci pe Monte Rosa:
Prețul expediteti variază între 1000 eur-2500 eur în funcție de numărul de zile petrecute pe munte.
Rezervare refugii: Monte Rosa huts și SAC
Curs ghid montan: o recomand cu drag pe Nusa Enache
Ture cu timpi si descriere: Outdooractive
P.S. Vreau să le mulţumesc colegilor mei de ascensiune Nusa Enache (ghidul nostru), Stefan Cristescu (organizatorul acestui eveniment) şi lui Daniel Ionescu ( cel care a făcut posibil ca eu să fac parte din acest grup minunat).
