În data de 07.02.2016 am petrecut o zi minunată de schi, alături de trei oameni frumoşi: Jan, Stefan şi Daniel.
Vă ziceam eu in povestea trecută că îmi doream o tură de relaxare, dar experienţa de la Bolboci transformase tura într-una destul de dură...de data asta a fost doar relaxare!
Ziua asta a fost despre poveşti frumoase şi voie bună, am colindat tot platoul de la un capăt la altul, fără să ne dăm seama când trece timpul!
De la Piatra Arsă am ajuns la Babele apoi am urcat până la Releu, aici ne-am jucat puţin prin Valea Mălinului şi am căutat cât mai multe zone cu zăpadă afânată să ne bucurăm de coborâri şi de soare.
Eram doar eu, zăpada si soarele...o bucurie!
Bine, nu în totalitate pentru mine. Ştiind că o să fie o tură de relaxare şi scurtă am decis să testez o pereche de clăpari (buni şi pentru escaladă pe gheaţă), care la prima vedere păreau alegerea perfectă. Pe urcări mergeam perfect deoarece erau extrem de uşori, dar pe coborâri pierdeam controlul şi mă înfigeam cu faţa în zăpadă...cred că a fost distractiv pentru colegii mei de tură!
"Suffering produces endurance,and endurance produces character, and character produces hope!"
Pe platou nu era zăpadă foarte multă, dar când te aventurai prin văi şi pe feţele abrupte ale muntelui, începea să devină distractiv!
Tura asta mi-a adus aminte de cuvintele lui Tim Cahill - "The sensual caress of waist deep cold smoke… glory in skiing virgin snow, in being the first to mark the powder with the signature of their run."
Comments